De vorbă cu o talpă
O talpă obosită,
Mergea, aşa, pe drum.
Părea cam necăjită.
Ce s-o întreb acum?
Şi, totuși, am oprit-o,
Din politețe, doar:
- Dar unde mergi, grăbit-o?
Ai treabă la hotar? - Bat drumurile toate,
Sunt ocupată iară.
Nu vin de prin orașe,
Vin, tocmai, de la tară. - De ce ești necăjită?
Ce treabă ai avut? - O maică necăjită
Îmi cere s-o ajut. - Cum ai putea, tu, oare,
Să faci aşa ceva?
Pe maică o s-o doară,
Un pas de ar făcea.
Bătrână, amărâtă,
Dup-o viată-ntreagă,
Nu poate fără bâtă,
Piciorul să şi-l tragă.
- Dar eu sunt talpă bună,
Încerc să o ajut,
Puterile-şi adună,
Din loc am să o mut.
Aşa zicea o talpă,
În graba ei prin lume:
- Vreau să ajut o babă
Ca să păşească bine.
Şi vă veni o vreme,
Când toate dintre noi,
Durerea o să cheme
O talpă la nevoi.
Camelia Baciu - 10.03.2019