Dor de țara de dodii
Țară de ii și cântări de rapsodii,
chiar atunci când nu îmi grăiești,
absorb cuvinte de dor pământești,
zenit al unui nicăieri plin de rodii.
Printre frunze prea devreme căzând,
ascult dorul nevrednic plângând.
Petale albastre de cicoare ning
peste capetele albite ce se sting.
Închid ochii, grai dulce ascult,
din coarde susur cald și trist.
Nu ne lepădăm ca niște hoți,
țară de dodii și politici corupți.
Iubire de neam cât se poate
în sufletele de glie văduvite.
Ca un trăznet ne vom întoarce
spre a-ți răscumpăra tăcerea.
Țară de amărăciune și de dodii
ce te-ai văduvit singură de copii.
Leagănul ți-e pustiit de doiniri
așteptând pe prispă, rătăcitori fii.
Doamne, mântuiește prin trăiri
dorul mocnit de țara de dodii.
Dor de țara de dodii, de Lidia Popa
Lacramioara Maricica Nita