Să vă ferească sfântul de poporul român
Nici nu mai ştiu ce fel de cuvinte,
ce fel de metafore să folosesc
pentru acei care sapă morminte
pe sufletul neamului meu românesc.
Îşi tot bat joc partidele toate,
şi stânga şi dreapta şi dracu să-i ia,
şi fură pe faţă tot ce se poate,
şi e tot mai săracă patria mea.
Mă doare să văd cum în tăcere
poporul român îşi plânge de milă,
în timp ce corupţii de la putere
sunt tot mai corupţi şi mai plini de silă.
Unde sunteţi voi, poeţi ai ţării,
cei plini de premii, dizidenţii eroi?
V-aţi spălat gura cu apele mării
şi tăceţi prin reviste plătite de noi.
Hai, daţi din gură, ieşiţi în faţă,
demascaţi pe corupţii acestei ţări,
poporului ţineţi-i speranţa în viaţă,
nu-i puneţi doar la mormânt lumânări.
Cărtărescu, Dinescu, alţi escu,
nu scrieţi doar de dragul de-a scrie
şi nu-l mai bârfiţi pe Mihai Eminescu,
el nu s-a vândut ca şi voi, pe-o simbrie.
Mă doare să văd cum în tăcere
şi poeţii cu ştaif se vând pe doi lei,
pe glorie falsă, pe false himere…
Va avea istoria grijă de ei.
Nici nu mai ştiu ce fel de cuvinte,
cum să le mai urlu, cum să le îngân…
Vânzători de ţară, luaţi aminte,
să vă ferească sfântul de poporul român!
