Să uiți, uitarea-i alinare,
Când porți în suflet disperare
Când dorurile-s desfătare
Iar lacrimile-ți sunt amare.
Să uiți, uitarea e iertare,
Un leac, o binecuvântare,
O mână-ntinsă a chemare
Furtuna ce așteaptă soare.
Să uiți nu-i greu, dar nici ușor,
Simțind cuvântul mușcător
Cum sapă-adânc în carne vie
Să-ntorci obrazul îi datorie.
Tu uită, chiar de-ți vine greu
Gândul curat poartă-l mereu
Să uiți este un dar divin
Liniște în zilele ce vin.
© Lăcrămioara Maricica Niță, 31 octombrie 2019
