Dragi româncuțe ce vă aflați în Italia,
De când am terminat de citit cartea “IL PUZZLE DELLA MIA VITA” (apărută la editura Minela), scrisă de Iulia Baciu sunt într-o continuă meditație. O recomand cu toată inima! De ce vouă? Pentru că este o carte autobiografică, deci clar o poveste reală pe care citind-o veți realiza că viața cu cât este mai simplă cu atât este mai frumoasă. Veți găsi parcursul lung, nu doar al unei ființe ce e pribeagă în viața asta așa cum suntem toți pământenii, ci și al ființei care pribegește la propriu, mereu cu valiza în mână schimbând nu doar serviciile ci și orașele, țările, oamenii, popoarele…o succesiune de evenimente și realități care vă vor face să reflectați. Un personaj în continuă emigrare care nu cârtește să fie prezentă acolo unde este chemată, care e responsabilă oriunde îi calcă piciorul pe acest pământ și care privește orice muncă a sa, nu doar ca fiind “pâinea cea de toate zilele”, ci și ca pe o misiune. Carolina, cel de-al doilea nume al Iuliei Baciu, ia cu seninătate viața așa cum vine, cu experiențe pământești și chiar cu o poveste de dragoste în care lacrimile nu lipsesc. Iulia Baciu ne prezintă în cartea sa un șir de evenimente ale căror trăiri sunt atent controlate, cântărite și parcă contorizate. Nu vrea să greșească niciodată.
Parcurgând firul cărții, vă va fi imposibil să nu observați și totodată să nu fiți atinse de harul autoarei, cel de a ști să trăiască în simplitate, seninătate și iubire. Da, pentru că indiferent de situație, de șoc, de tristețe, de bucurie, de durere sau distanța de cei dragi și de rădăcini, Iulia găsește oricând fericirea în lucrurile mărunte, pentru că îl are pe Dumnezeu și asta deja îi este mai mult decât suficient ca rezolvare a problemelor și greutăților sale. Iulia știe să vadă doar latura frumoasă a fiecărei persoane și este mereu promptă să întindă o mână pentru a oferi sprijin aproapelui…
Citind cartea cu nesaț, m-am regăsit în povestea Iuliei, în două momente: în zilele comunismului când tinerii porneau cu o altă gândire pentru a-și sistema viața și în momentul experienței de a asista bătrâni în italia, rânduri care m-au făcut să retrăiesc totul cu emoții. Capitol după capitol chiar am participat cu inima și sufletul la întreaga istorie autobiografică a scriitoarei ce emană sensibilitate și empatie vădit înnăscute dar și o blândețe, biblică aș spune, prea cuminte pentru lumea descătușată a prezentului.
Personajul al cărei noblețe este modestia, ne învață ce este iertarea, sacrificiul, dorul și toate astea pentru că ea însăși trăiește in credință și bunătate. Este convinsă că nimic nu i se întâmplă fără un motiv, că fiecare luptă, eșec, succes, ceartă sau problemă și chiar persoanele întâlnite sau asistate, toate au un scop în viața ei.
Repet, v-o recomand cu tot sufletul! Este o carte cursivă și ușor de citit!
© Elena Agapi, 12 noiembrie 2019
