Am întâlnit-o într-o după-amiază de joi, când se sărbătorea cu mare fast Ziua limbii române la poalele Columnei lui Traian. Îi urmărisem lansarea cărții pe rețelele de socializare, în drumeția ei prin țară și, la drept vorbind mă cam păștea curiozitatea! Oare ce o fi scris în paginile cărții cu coperți gri și un nume atât de sugestiv: ” Răzbunare perpetuă”?!?
Sincer nu îndrăzneam să îi cer cartea și îmi propusesem să aștept cuminte( vorba vine) până la o posibilă lansare la Roma. Parcă ghicindu-mi nerăbdarea, ea, autoarea scoate din geantă ultimul volum disponibil. Mulțumirile de rigoare, aproape formale au ascuns bine învălmășeala de sentimente ce săltau precum saltimbancii prin inima mea!
Trebuie să recunosc că în două zile a fost gata: citită din scoarță în scoarță și asta doar pe tren în drumul casă-servici și retur!
Un amalgam de misticism și superstiții, legende țigănești tramandate din neam în neam, puteri oculte, vrăji și vrăjitoare, amulete toate acestea împletite cu sentimentul de responsabilitate a unei mame și soție, cu dorința de a-și salva fericirea familiei și implicit viața ce prinsese o turnură tumultoasă!
Un dans amețitor între realitate și nebunie!
Blestemele unei țigănci aruncate cu furie unui copil de 6 ani, fenomene supranaturale, ritualuri magice și neputința unei mame în fața îngerului morții dau acestui roman o notă dramatică, tristă, pe alocuri exotică dar care reușește să te țină cu sufletul la gură și să întrețină curiozitatea până la ultimul rând, al ultimului capitol.
Este o poveste tristă dar și frumoasă în același timp! Frumusețea stă în puterea de persuasiune, în curajul cu care Marina caută informații despre trecutul trist al soțului și metodele folosite pentru îndepărtarea răului chiar dacă toate acestea îi fac mult rău psihic și fizic! O luptătoare până la ultimul respir!
Felicitări Roxana Lazar!
