La pîndă
cît de frumoasă-i uneori viața
și de cîte ori am păcătuit spunînd
că zilele noastre sunt o teribilă păcăleală,
că nu trăiesc pe pămînt decît lichele,
oameni nevrednici, mincinoși, prefăcuți
și păcătoși ca mine !
acum, stau la pîndă continuu
și nu-mi dau voie nici o clipă
să fiu dezamăgit, nimic nu mă mai poate
îmbia la resemnare și tristețe decît
preț de doar cîteva secunde leneșe,
colorez imediat cerul meu lila-orange,
plantez cu migală florile dulci, preferate
(toate florile sunt nespus de frumoase
și tămăduitoare, hranitoare de suflet,
de suflet păcătos, ca sufletul meu)
și oamenii, săracii, și ei pot fi minunați,
nu doar cîinii, nu doar iepurașii mei,
nu doar pisicile pe care atît de tîrziu
le-am descoperit și atîta vreme, neștiutor,
le-am disprețuit !
atîtea condamnări am suportat, puzderie,
gîndurile sinucigașe nu m-au ocolit,
dar soarta mi-a fost nemeritat de blîndă
și nu m-a condamnat să nu te întîlnesc!
