Să nu mă uiți copile
Eu încă te iubesc
Te-am plămădit din mine
Din trupu-mi femeiesc.
Azi plâng şi urlu…şi-mi vine să blestem
Pe cei ce de la mine te-au luat
Nici voce nu mai am, în somn te chem
Mi-e viața chin, un dor şi un oftat.
E teiul iar în floare, tu înger eşti departe
Prin alte curți răsună glasul tău
Strigi alta “Mamă” azi, dar nu se poate!
Nu eşti nici trup, nici sânge cu al său.
Doi frați am plămădit, două mlădițe
Şi am crezut că soarta nu desparte
Pe cei ce din iubire se vor naşte
Dar visele au devenit deşarte.
Trecut-au ani şi-or trece iară
Spunea poetul nostru drag
Mă voi ruga la o icoană
Să mi te-aducă iar în prag.
Căci sânge apă nu se face
Ei te-or iubi…sau poate nu
Tu nu uita că ai un frate
Şi-o Mamă…nu poți spune “Nu”!
publicată:23/05/2017 Lăcrămioara Maricica Niță
