Te leagănă frunză prin ploaie şi vânt
Trist ți-e destinul căzând la pământ
Lipsită de sevă, de verdele crud
Călcată-n picioare pe pământul ud.
Pe aripă de vânt cu nume Destin
Sortită iubirii de-o vară…ce chin!
Te-nvârți nebună ca-ntr-un joc de copii
Şi-apoi te aşezi, rostul vieții ț-il ştii.
Un ultim vals, pe o muzică tristă,
Mă aplec, te ridic, te aşez în batistă.
Pătură caldă îți fac între pagini de carte
Suflare să-ți dau sau or fi vise deşarte!?
Lăcrămioara Maricica Niță, 6 octombrie 2017
