Pe ulița satului, de Viorica Floroiu

PE ULIȚA SATULUI

A-nceput ninsoarea deasă,
Cu fulgi pufoși,argintii,
Ulița-i gălăgioasă,
Cu glas dulce de copii.

A-nceput cu mic cu mare,
Să iasă toți pe uliță,
Se dau cu schiuri la vale,
Câte doi pe-o săniuță.

Alții așteaptă jos în vale,
Să târască sania sus,
Chiuind nevoie mare,
Lunecând pe derdeluș.

Om de zăpadă făcură,
C-o mătură-n loc de braț,
Cratiță-n loc de căciulă,
Ochii de cărbuni, și-un nas.

Nasu-i pus,mare, frumos,
Un morcov portocaliu,
Nasturi de sus până jos,
Fular la gât nucăriu.

Și încep cu toți să facă,
Bulgăraşii de omăt,
Se bat intre ei în joacă,
Pân’ se-ntunecă de tot.

În zadar mamele-i cheamă,
Abia îi strâng din uliță,
Ei n-aud,cu toți se-ndeamnă,
Chiuind pe săniuță.