Se oglindeste cerul in ape reci şi line
Îmi susura izvorul:”Ce faci acum, străine?”
Pe unde răsăritul în dimineţi senine
Îți încălzeşte fața, fără un colț de pâine?
Atunci când îți pregăteşti valiza şi îți iei rămas bun de la cei dragi uiți să faci un acord cu Destinul! Şi atunci te arunci în vâltoarea vieții fără colacul de salvare!
Mulți dintre noi ne transformăm în naufragiați cărora Destinul uită să ne “culeagă” de pe plaja abandonată a unei existenți zbuciumate! Din cine ştie ce motive, casa ta va avea drept acoperiş cerul înstelat, drept perină o boccea de rufe murdare, iar pat îți va fi pământul reavăn. Nişte străini îți vor fi frați, pe umărul lor vei plânge timpuri apuse şi un viitor nesigur. Te gândeşti câte speranțe s-au spulberat şi câte amăgiri hrănesc sufletul tău, atât de greu încercat!
George( nume de fincțiune) este un român plecat de acasă cu o valiză de vise, un bilet de autocar şi un dor nespus. O fotografie de familie în buzunarul de la piept este singurul talisman pe care îl păzeşte cu sfințenie.
După câțiva ani în care călătoria sa i se părea pe făgaşul cel bun, soarele a decis să se ascundă printre nori…nori negri ce l-au determinat să se ascundă pe sub poduri, să doarmă la “părăseală”, să mănânce la Caritas…
Pe drumul anevoios care i se deschide dinainte va întâlni persoane ca şi el, cu aceleaşi probleme, însă vor fi şi prieteni pentru care el, George, va fi un “amico caro” . Şi ce dacă este neîngrijit? Şi ce dacă nu a mai facut un duş de ..nici nu îşi aduce aminte..şi obrazul tras îi este acoperit de o barbă crescută fără măsură, iar hainele îi atârnă pe corpul său prea intens încercat de foame şi oboseală?!
La mâna întinsă cu bunăvoința va răspunde cu mâna sa prea încercată atunci când scotocea după resturi pentru aşi umple hăul din stomac.
Timpul va trece şi o dată cu el se vor spulbera şi visele sale! Boala va muşca din trupul plăpând şi , inevitabil se va stinge pe patul unui spital , departe de casă şi de cei dragi.
Cine ştie ce era în sufletul său atunci…cine ştie cu câtă repeziciune gândul său îşi făcea ultimul zbor peste locurile natale, căutând cu disperare chipurile familiare şi atât de dragi lui?
Disperare dar şi o demnitate regăsită! După ani să dormi între aşternuturi curate şi în acelaşi timp să îți fie locul unde vei dormi pentru eternitate!
În astfel de momente vei găsi sigur la căpătâiul patului un prieten, un înger trimis de Dumnezeu, un înger cu chip de om , aparținând Comunității Sant’Egidio!
Corpul neînsuflețit al lui George se va odihni în pământ străin, departe de casă.
Însoțit astăzi pe ultimul drum de către prietenii de la “părăseală “, de prietenii de la Comunitatea Sant’Egidio şi de reprezentanțe asociative româneşti, George ne va privi din ceruri, căci Dumnezeu îi va face loc în ceata sa de îngeri.
Mulțumim Consulatului Român la Roma pentru promptitudinea cu care a răspuns în soluționarea problemelor de ordin legal. Totodată mulțumim Comune di Roma pentru locul de veci şi serviciile de pompe funebre oferite cu titlu gratuit.
Dumnezeu să te ierte,prietene şi să îți dea odihna veşnică!
Lăcrămioara Maricica Niță
