“Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată”, de Cristina Nemerovschi, roman apărut la Editura Herg Benet(2016)
Ana, personajul principal al romanului: o tânără prizonieră într-o lume a anxietății și depresiei, dependentă de anxiolitice ce își găsește refugiul într-un sanatoriu pentru persoane cu probleme psihice. O fugă din lumea reală unde sentimentul de inferioritate pe care iubitul ei Dan i-l implementează zi de zi o subjugă; o lume în care, după moartea mamei devine incapabilă să se adapteze și în care lupta cu “zmeul” ce o distruge din interior este o luptă pentru supraviețuire.
Dar cum într-o bătălie sorții de izbândă sunt mai puternici atunci când lângă tine ai un prieten tot așa Ana noastră își găsește tovarăși de suferință în Sagri ( o scriitoare de succes ajunsă la a doua tinerețe și cu mai multe tentative de sinucidere la activ) și Sin ( tânăr fotomodel, narcisist și cu un trecut tulbure). Un trio neobișnuit, sentimente amestecate și emoții tulburătoare, petreceri cu alcool și Xanax, dezvăluiri și speranțe destrămate de o crimă pasională. Folosind un limbaj nu tocmai poetic pe alocuri, autoarea ne poartă prin meandrele minții umane într-o continuă căutare a sinelui.
“Toți cei defecți suntem învingători, să nu uiți asta. Și, când va veni vremea, ajută și tu un învingător să-și găsească drumul. E greu doar la început. Pe urmă, e o bucurie.”
Lăcrămioara Maricica Niță, decembrie 2019
