Vasile Alecsandri
Poet, prozator și dramaturg, s-a născut la 14 iunie 1818 la Bacău; moare la Mircești în 22 august 1890.
Își începe studiile în casa părintească cu călugărul maramureșan Gherman Vida, continuându-le la Iași , la pensionul francez al lui Cuenim. Între 1834 și 1839 pleacă la Paris pentru a-și desăvârși studiile, cu încercări nereușite în domeniile medicinii, juridic și ingineresc, pentru a se consacra literaturii.
După înapoierea sa în Moldova, se implică activ în toate inițiativele tovarășilor săi de generație.
Între 1840 și 1842 -Devine director al teatrului din Iași împreună cu Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu.
1840- Este colaborator la “Dacia literară.
1844- colaborator la “Foaie științifică și literară”( mai apoi Propășirea)
1855- redactor și proprietar al “României literare
În 1848 ia parte la mișcarea revoluționară din Moldova, redactând unul dintre documentele ei pragmatice și pentru care va pleca în exil pentru un an în Franța.
După exil, ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor numărându-se orintre cei mai devotați susținători a lui Alexandru Ioan Cuza. Va pleca mai apoi în Franța, Italua și Anglia, de această dată ca deputat și ministru al României între 1885-1890, având drept scop determinarea marilor puteri să recunoască actul dublei alegeri a domnitorului Cuza.
Activitatea sa literară este una bogată cuprinzând poezii lirice și epice, proză memorialistică și de ficțiune, comedii, drame, monoloage comice.
Debutează în 1840 cu “Buchetiera de la Florența” în revista Dacia literară, urmându-i apoi piesa de teatru “Farmazonul din Hîrlău” care va fi jucată pe scena secției românești a teatrului ieșean.
După câteva încercări în limba franceză, debutează în 1843 ca poet de limbă română în “Calendar pentru poporul românesc” .
Personalitatea umană și scriitoricească a lui Alexandri domină etapa pașiptistă a literaturii noastre.
În “Poeți și critici” Titu Maiorescu spunea despre Alecsandri:
“În Alecsandri vibrează toată inima, toată mișcarea compatrioților săi, cîtă s-a putut întrupa într-o formă poetica în starea relativă a poporului nostru de astăzi. Farmecul limbei române în poezia populară el n-i la deschis; iubirea omenească și dorul de patrie în limitele celor mai mulți dintre noi el le-a întrupat; frumusețea proprie a pământului nostru natal și a aerului nostru el a descris-o; când societatea mai cultă a putut avea un teatru în Iași și București, el a răspuns la această dorință, scriindu-i comedii și drame; când a fost chemat poporul să-și jertfească viața în războiul din urmă, el singur a încălzit ostașii noștri cu raza poeziei. A lui liră multicoloră a răsunat la orice adiere ce s-a putut deștepta din mișcarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acțiunii sale literare”.
Alecsandri se numără printre primii noștri scriitori moderni a căror operă a devenit accesibilă străinătății, contribuind astfel la intrarea culturii și literaturii române în circuitul european, fiind tradus în germană, engleză și feanceză.
Să amintim doar o mică parte a operelor lui Alecsandri prezentate în volumele : Doine și Lăcrimioare, Poezii poporale, Balade, Pasteluri,
Teatru: Despot -Vodă, Chirița, Fântâna Blanduziei, Ovidiu
Proza: “Buchetiera de la Florența, Istoria unui galbăn, Dridri, Mărgărita, Călătorie în Africa, Balta Albă și multe altele.
Alecsandri este un fin observator al oamenilor și întâmplărilor, sensibil la peisaj, un excelent povestitor care știe să-și diversifice materia și stilul, un umorist bonom care nu disprețuiește nici ironia și nici sarcasmul, un spirit mereu deschis, cuceritor prin autenticitatea experiențelor, oroarea de ostentație, prin sinceritatea cu care se îndreaptă spre ceilalți și lipsa totală de emfază a comunicării.
Și pentru că am vorbit despre implicarea sa la mișcarea revoluționară de la 1848 și despre redactarea documentului său vă las spre citire textul integral al
Protestaţie în numele Moldovei, al omenirii şi al lui Dumnezeu
Fraţilor români din toată România! Vă chem să fiţi martori la nelegiuirile guvernului prinţului Moldovei, Mihail Sturza, care de patrusprezece ani s-a arătat prin toate faptele sale duşmanul cel mai aprig al naţiei noastre! Veniţi cu toţi să protestăm în faţa lumii împotriva sistemului barbar şi corumpător ce a întrebuinţat până acum acest domnitor pornit de patimi spre a ţinea Moldova în lanţuri şi în întunecime! Veniţi cu toţi să protestăm în numele Patriei, al Omenirii şi al lui Dumnezeu, împotriva tiraniei machiavelice a acestui om, care nu respectă nici Patrie, nici Omenire, nici Dumnezeu!
De 14 ani, Mihail Sturza, stăpânit de nesaţiul iubirii de argint, se slujeştele de măsurile cele mai arbitrare şi de chipurile cele mai neruşinate pentru de a-şi îndestula patima răpirii; dar, spre nenorocirea ţării, acea patimă este neîndestulată, căci ea nu are hotare.
De 14 ani, Mihail Sturza, înarmat cu otrava corumperii, stinge simţirile de omenie şi de cinste din inimile supuşilor săi, degradează caracterul naţiei, o compromitează în ochii Europei şi îi dă o direcţie care o duce pe calea pieirii.
De 14 ani, Mihail Sturza răstălmăceşte şi calcă cuprinsul Reglementului Organic în interesul său particular. El vinde rangurile boieriei; vinde posturile statului de la cele mai mici până la cele mai nalte; vinde scaunele clerului, vinde hotărârile judecătoreşti; vinde măsurile administrative; vinde cinstea, vinde cugetul oamenilor; vinde drepturile Patriei noastre! El vinde orice se poate vinde sau nu, şi adună aur peste aur, milioane peste milioane, pe care le scoate afară din ţară, pentru ca să o sărăcească încă mai mult!
De când s-a suit pe tron, Mihail Sturza a luat Moldova în arendă, şi aşa de straşnic a stors-o în mâinile sale părinteşti, că din venitul de 12.000 galbeni, ce avea la anul 1834, el a izbutit a avea în ziua de astăzi, 1848, un venit de mai mult de 200.000 galbeni.
De când a apucat sceptrul în mână, Mihail Sturza, nemulţuminduse numai cu înmulţirea averilor sale din averea ţării, a ţintit necontenit la dărâmarea naţiei noastre. Pe toţi oamenii cu iubire de dreptate i-a depărtat din slujbele statului sau, deşi a încredinţat posturi la unii din ei, a căutat să-i comprometeze în ochii obştii, pentru ca nici un moldovean să nu rămâie nepătat şi pentru ca toţi să fie instrumente oarbe ale patimilor sale. Pe toţi bunii patrioţi ce s-au împotrivit sistemului său de corumpere i-a prigonit şi îi prigoneşte încă cu o duşmănie neîmpăcată. Pe mulţi răi huliţi de opinia publică i-a adunat pe lângă tronul său şi le-a înlesnit mijloace de prădăciuni fără margini. Pe ţărani i-a adus în cea mai crudă şi mai jalnică stare prin asupriri nesfârşite şi la cel mai de pe urmă grad de ticăloşie, prin biruri grele şi rău împărţite. Toate mijloacele de propăşire a neamului românesc din Moldova le-a nimicit; şcoalele le-a lăsat în neîngrijire; Academia din Iaşi a desfiinţat-o pe jumătate; lanţuri tiparului a pus; foile publice cele mai bune le-a închis; întreprinderile de îmbunătăţiri publice le-a oprit! şi toate aceste fapte nelegiuite le-a desăvârşit prin porunci arbitrare şi împotrivitoare atât obiceiurilor şi pravililor pământului, cât şi cuprinsului Reglementului!
Fraţilor! În mijlocul atâtor nenorociri, în sânul atâtor rele, ţara noastră gemea cu durere, ţara, împinsă pe calea pieirii de părinteasca mâna a domnului, se zbuciuma în agonie, când deodată soarele libertăţii ce s-a ridicat asupra Europei a aruncat o rază şi în părţile noastre.
La acea lumină mântuitoare, toate clasele societăţii s-au trezit ca dintr-un somn adânc şi dureros şi văzând rănile de care erau acoperite au simţit într-o unire nevoia de o grabnică vindecare. Oamenii care sunt în stare de a-şi scăpa Patria de sub asuprire au început a-şi aduce aminte că sunt români, şi mai ales tinerimea Moldovei, care varsă lacrimi de sânge în preajma suferinţelor obşteşti, s-a simţit deodată însufleţită de o falnică nădejde. Atunci deodată un mare număr de persoane au alergat la Iaşi de prin provincii spre a se uni cu fraţii lor din capitală şi a căuta împreună lecuirea bolii ce muncea pe români de atât amar de ani!
La această mişcare însă ocârmuirea, în loc de a linişti obştea prin măsuri înţelepte de îmbunătăţiri, s-a cuprins de groază, ca una ce se cunoştea vinovată, şi în urmare Mihail Sturza, părintele Patriei, îngrijindu-se mai mult de averea sa decât de siguranţa publică, a adunat într-ascuns pe toţi arnăuţii şi pe toţi răii din târg, le-a împărţit arme, le-a hotărât lefuri şi şi-a format cu ei o gardă personală şi tăinuită.
Care a fost gândul său, alcătuind acea ceată numeroasă de hoţi în sânul capitalei, când avea miliţia pământească, comenduită de însuşi fiul său, hatmanul Dimitrie Sturza, pentru ţinerea bunei orânduieli? Care a fost planul său, înconjurându-se de asemene ceată de străini fugiţi sau alungaţi din ţările lor? Judece lumea şi hotărască!
Ceea ce ştim este că asemene dispoziţie duşmănească, ameninţând siguranţa publică a oraşului, a adus mare împiedicare relaţiilor comerciale şi a silit pe neguţători a se pune sub ocrotirea consulatelor străine pentru apărarea averii şi a vieţii lor. Ceea ce suntem siguri este că vodă, cu toate făgăduinţele sale către domnii consuli, a ţinut într-ascuns pe arnăuţii înarmaţi şi că s-a slujit cu ei pentru ca să maltrateze pe fraţii noştri şi să le calce şi să le prade casele în noaptea de 29 mart.
Ceea ce cunoaştem este că înarmarea vagabonzilor de către ocârmuire, această măsură nelegiuită într-un stat întemeiat pe legi şi ocrotit de două curţi suverane a deşteptat grija poporaţiei întregi a capitalei; că duhurile au început a fierbe cu ură; că boierii au început a se gândi serios la soarta ce aştepta pe toţi; că mulţi din cei mai însemnaţi amploiaţi, precum ministrul dreptăţii, ministrul treburilor străine, prezidentul Divanului domnesc, prezidentul Divanului apelativ, mai mulţi judecători şi câţiva deputaţi şi-au dat îndată demisiile din posturi, nevroind a fi instrumente de pieire pentru ţară în mâinile lui Mihail Sturza; şi în sfârşit că deosebite mici adunări au început a se întruni cu gând de a găsi chipurile legale de pază pentru fiecare locuitor.
În preajma acestor simptome de nemulţumire obştească, domnul, urmând pornirilor sale de despotism, a scos un ofis împotriva adunărilor, dar văzând că acea poruncă nu se băga în seamă de către obşte şi temându-se de a o aţâţa pe aceasta mai mult, a socotit să-şi puie iar masca de Părinte al Patriei spre a înşela iarăşi pe acei ce-i numea copiii lui; şi pentru ca să izbutească mai sigur la acest ţel, a însărcinat pe domnul ministru dinăuntru ca să afle dorinţele obştii şi să-i facă tot soiul de făgăduinţe în numele lui.
Dl ministru s-a adresat îndată către dnii C. Rolla, Lascar Rosetti, M. Epureanu, P. Cazimir, N. Ghica şi V. Alecsandri şi, încredinţându-i de bunăvoinţă a stăpânirii pentru de a împlini dorinţele obştii, i-a întrebat: care sunt acele dorinţe?
Ei au răspuns că nu puteau lua asupră-le însărcinarea de a vorbi în numele obştii întregi pân-a nu împărtăşi acesteia întrebarea ocârmuirii şi pân-a nu consulta glasurile tuturor fraţilor lor. Deci pe la 7 ceasuri de seară, adunându-se un mare număr de persoane de toate treptele şi de toate neamurile în sala lui Regensburg, d-nii Rolla, Rosetti, Ghica şi ceilalţi s-au înfăţişat dinaintea lor, le-au încunoştiinţat propunerea făcută lor de dl ministru, şi în urmare adunarea întreagă a ales îndată un comitet însărcinat de a redija cererile obştii pentru îmbunătăţirea stării românilor din Moldova. Însuşi dl ministru şi dl aga au fost faţă la acea adunare şi s-au putut încredinţa că toţi mădularii ei s-au arătat însufleţiţi de respectul legalităţii.
Comitetul s-a adunat a două zi dimineaţă, 28 mart, în casele logofătului C. Sturza şi a înaintat lucrarea de care era însărcinat, cu toată nepărtinirea cugetului curat şi cu toată iubirea de binele obştesc.
Iată, fraţilor, cercetările făcute de el asupra stării nenorocite a tuturor claselor din Moldova şi articolele propuse pentru îmbunătăţirea acelei stări. Voi toţi, locuitorilor săteni care gemeţi sub asupririle cele mai straşnice; voi, militarilor care sunteţi înstrâmbă tăţiţi cu răsplătirea slujbelor voastre; voi, nevoieaşilor, care v-aţi pierdut sau vă pierdeţi averile în mrejele judecătoreşti; voi toţi, care iubiţi Moldova şi-i doriţi binele, ascultaţi şi judecaţi dacă acei ce au lucrat pentru binele vostru au fost nişte netrebnici tulburători, precum ei sunt numiţi în ofisurile domneşti din 29 şi 31 mart.
1. Fiindcă Reglementul Organic al Moldovei este temelia pe care stă aşezată constituţia noastră şi fiindcă Mihail Sturza a călcat la prilejuri de interes personal articolele acestui Reglement, precum se dovedeşte prin chipurile întrebuinţate de el la formarea Camerelor de deputaţi, adică: prin împărţire de decreturi, de posturi şi de bani la alegători; precum se dovedeşte prin silnica depărtare din sânul Camerei a domnului Lascar Rosetti, deputatul ţinutului Fălciu, şi prin numirea arbitrară a altui deputat în locul său; precum se dovedeşte prin înfiinţarea unei aspre cenzuri de care nici se pomeneşte în Reglement; precum se dovedeşte prin toate zilnicele nelegiuiri ce domnesc atât în ramurile judecătoreşti şi administrative, cât şi în întrebuinţarea banilor bugetului; precum se dovedeşte prin slobozirea arbitrară de ofisuri, fără de a fi mai întâi supuse Adunării; precum se dovedeşte prin o mulţime de pedepse făcute fără judecată pravilicească şi c.l.t.: Obştea, vroind a pune sfârşit unor asemene urmări vătămătoare drepturilor poporului, cere: „Sfânta păzire a Reglementului în tot cuprinsul său şi fără nici o răstălmăcire.“
2. Fiindcă prin sistemul lui Mihail Sturza, corumperea s-a întins în toată ţara, a pătruns în toate şi a ajuns la gradul cel mai primejdios pentru viitorul Moldovei, precum se dovedeşte prin neruşinatele vânzări a hotărârilor judecătoreşti şi a măsurilor administrative, lucruri cunoscute de toţi; precum se dovedeşte prin obiceiul mituirii, care în vreme de 14 ani a prins mai adâncă rădăcină în ţară decât însăşi în vremea domniei fanarioţilor; precum se dovedeşte prin numeroasele pilde de nepăsare cu care mulţi din alegători îşi vând voturile, fără a se gândi că îşi vând cugetul şi Patria: Obştea, spre a stăvili întinderea unui rău ca acela care degradează caracterul naţiei şi îl acoperă de ruşine în faţa lumii, cere: „Secarea corumperii prin pravile înadins făcute şi a abuzurilor ce izvorăsc din acea corumpere“.
3. Fiindcă în ochii lui Mihail Sturza, cinstea oamenilor, siguranţa personală şi păzirea formelor sunt nesocotite şi fiindcă în mai multe împrejurări a arătat în faptă o mare lipsă de respect pentru drepturile oricărui moldovean, precum se dovedeşte prin arestarea şi trimiterea la mănăstirea Râşcăi a domnului Mihail Kogălniceanu, fără nici o cercetare formală şi fără nici o judecată pravilicească, precum se dovedeşte prin arestarea şi închiderea în cazarma din Galaţi a domnilor Toader Sion şi Tuchididi, fără nici o cercetare formală şi fără judecată pravilicească, precum se dovedeşte prin arestarea, închiderea în cazarma de la Galaţi şi maltrataţia neomenească ce s-a făcut domnului Panu, prezidentul de Huşi, fără nici o cercetare formală şi fără nici o hotărâre pravilicească, precum se dovedeşte prin exila rea de demult a logofătului Costache Sturza, visternicului Neculai Roznovanu şi alţii, pe la moşiile lor sau pe la mănăstiri, tot fără cercetare şi fără judecată pravilicească; Obştea, vroind a feri în viitor pe fiecare locuitor de asemenea acte arbitrare, ce sunt neiertate de Reglement şi nepotrivite cu legiuirile unei ţări constituţionale ca Moldova, cere: „Siguranţa personală, adică: nimeni să nu mai poată fi pedepsit decât pe temeiul legilor şi în urmarea unei hotărâri judecătoreşti“. Totodată, pentru de a feri pe fiecare arestat de a aştepta judecata ce i s-ar cuveni luni şi ani întregi, prin închisori, precum adeseori s-au văzut pilde, Obştea cere: „Ca fiecare arestat să fie înfăţişat în vreme de 24 ceasuri dinaintea tribunalului competent“.
4. Fiindcă locuitorii săteni au ajuns la gradul cel mai mare de ticăloşie prin nepăsarea mai multor proprietari şi mai ales prin măsurile de asuprire ale guvernului lui Mihail Sturza, precum se dovedeşte prin dările de bani la care sunt supuşi, sub cuvânt de plată pentru soldaţi, plată pentru slujitori, plată pentru cutiile satelor, plată pentru foaia sătească, plată pentru peceţi ş.c.l. (toate aceste pe deasupra birului hotărât de Reglement); precum se dovedeşte prin nenumăratele beilicuri ce ei sunt siliţi a face în orice timp, atât pentru proprietari, cât şi pentru stăpânire, adică: podvozi grele, cărături de piatră, de lemn şi de păcură pentru pavelele din Iaşi sau din târgurile ţinutale; cărături de var, de piatră şi de cherestea pentru zidirile particulare ale domnului în târguri şi pe la moşii; lucrul nemăsurat al boierescului, lucrul şoselelor, lucrul podurilor ş.c.l., toate aceste sub bicele slujitorilor, pe care ei singuri îi ţin cu banii lor; precum se dovedeşte prin asupririle cunoscute ale unor arendaşi, şi mai cu seamă prin tiranicele schingiuiri ce însuşi beizade Grigore Sturza face locuitorilor de pe moşiile ce el a luat în arendă; schingiuiri care au înfiorat ţara întreagă, dar pe care domnul Moldovei le-a îngăduit ca un părinte bun şi iubitor de… popor; precum se dovedeşte, întrun cuvânt, prin plângerile acestui popor fără ajutor şi fără nădejde, plângeri drepte, de care se răsună ţara şi care au răzbătut în toată Europa civilizată: Obştea, ce cunoaşte pe ţărani ca fraţi buni de acelaşi sânge şi de acelaşi nume, vroind a curma suferinţele lor, cere: „Grabnica îmbunătăţire a stării locuitorilor săteni, atât în relaţiile lor cu proprietarii moşiilor, cât şi în acele cu ocârmuirea, precum şi contenirea tuturor beilicurilor cunoscute sub nume de plată şi celelalte“.
5. Obştea cere ca: „Mazilii, ruptaşii, ruptele Visteriei şi celelalte clase privilegiate să fie ocrotiţi potrivit Reglementului şi să nu mai fie întrebuinţaţi în trebi particulare“.
6. Tot în privirea uşurării nevoilor ce sunt în spatele ţăranilor, Obştea cere ca: „Priveghetorii să se aleagă după glăsuirea Reglementului, fără nici o înrâurire din partea ocârmuirii“.
7. Fiindcă prin abuzurile catagrafiei trecute multe nedreptăţi s-au introdus în plata birului şi fiindcă prin urmare mulţi din locuitorii ce sunt apăraţi de Reglement pentru acea plată se găsesc astăzi silnic cuprinşi între birnici, precum se dovedeşte prin nenumăratele jalbe ce sunt în arhiva Visteriei, şi mai cu seamă prin obşteasca jăluire a locuitorilor ţinutului Vasluiului, în urma căreia dl Toader Sion şi dl Tuchididi, împuterniciţii lor, au fost închişi la cazarma din Galaţi, Obştea cere: „Alcătuirea unei noi catagrafii, spre a scăpa de împilare pe toţi nenorociţii locuitori care sunt asupriţi prin abuzurile catagrafiei trecute“.
8. Fiindcă şcoalele, singurul mijloc de luminare pentru popor, au fost totdeauna neîngrijite de ocârmuire şi fiindcă Mihail Sturza nu numai că nu a urmat glăsuirii Reglementului despre înformarea şcoalelor, ci dimpotrivă a înăduşit pe cât a putut dezvoltarea învăţăturilor în ţară, precum se dovedeşte prin desfiinţarea claselor celor mai însemnate din Academie şi prin nepunerea în lucrare a reformelor propuse de către comisia şcoalelor, Obştea cere: „Reforma şcoalelor pe o temelie largă şi naţională, spre răspândirea luminilor în tot poporul“, căci acum învăţarea limbii româneşti este dispreţuită şi intrarea în Academie este iertată numai celor care au bani, iar nu poporului sărac.
9. Fiindcă prin armarea arnăuţilor, Mihail Sturza a călcat Reglementul, a batjocorit miliţia pământească şi a pus în pericol atât averile, cât şi vieţile oamenilor, împiedicând totodată şi relaţiile comerciale lipsite de orice siguranţă prin asemene măsură primejdioasă, Obştea cere: „Dezarmarea grabnică a arnăuţilor şi a altor inşi ce s-au înarmat de către ocârmuire şi închezăşuirea lor pe viitor că nu vor fi pricină de tulburare publică“.
10. Fiindcă ostaşii româneşti însărcinaţi cu paza Patriei merită a fi sub cea mai de aproape îngrijire a ei şi fiindcă până acum ei au fost supuşi unui sistem de disciplină aspră şi înjositoare caracterului militar, precum şi înstrâmbătăţiţi în răsplătirea slujbei lor prin nedreptatea favorului, Obştea cere: „Ridicarea pedepselor trupeşti, înjositoare caracterului, din disciplina miliţiei naţionale; îmbunătăţirea hranei sale şi mai ales dreapta înaintare în ranguri, după vechimea slujbei şi după meritele personale“.
11. Totodată spre a îndemna pe locuitori a nu mai fugi de ostăşie, Obştea cere: „Ca militarii care au slujit Patriei şi care au câştigat recunoştinţa obştească să fie scutiţi de orice dăjdii, când vor ieşi din slujbă“.
12. Fiindcă până acum miniştrii nu au fost altă decât împlinitorii vroinţelor domnului, deşi după Reglement ei au fost răspunză tori de toate lucrările lor, şi fiindcă o asemenea anomalie a fost totdeauna vătămătoare intereselor ţării, Obştea cere ca: „Miniştrii să aibă deplina libertate pravilicească în lucrările lor, pentru ca să poarte cu drept răspunderea acestor lucrări“.
13. Fiindcă banii ridicaţi asupra poşlinei grânelor împiedică pe de o parte înlesnirea comerţului şi înflorirea agriculturii, iar pe de altă parte nu aduc nici un folos ţării, ci numai domnului singur, căruia acei bani sunt hărăziţi de către adunarea obştească, Obştea cere: „Desfiinţarea poşlinei ca una ce este vătămătoare agriculturii şi comerţului“.
14. Tot pentru înlesnirea negoţului, Obştea cere, potrivit Reglementului: „Îmbunătăţirea portului Galaţi, ca cel mai mare canal al înfloririi comerţului şi agriculturii Moldovei“.
15. Fiindcă clerul Moldovei se află în cea mai proastă stare prin neîngrijirea ocârmuirii; fiindcă Mihail Sturza nu şi-a împlinit, în vreme de 14 ani, datoria sa de domn creştin, datorie sfântă, ce îi poruncea să ridice starea morală, socială şi intelectuală a preoţilor, adică: a acelor oameni ce sunt îndatoraţi prin misia lor de a propovă dui popoarelor iubirea de oameni, de Patrie şi de Dumnezeu; şi fiindcă în urmarea acelei nepăsări a ocârmuirii poporul Moldovei a pierdut tot respectul către tagma preoţească de astăzi, Obştea cere: „Ridicarea morala, socială şi intelectuală a clerului“.
16. Fiindcă prin neorânduielile ce domnesc în ramurile judecătoreşti şi administrative şi prin sistemul de hatâruri adoptat de ocârmuire, creditul public s-a desfiinţat cu totul; fiindcă o mulţime de datorii rămân neplătite la vadele şi peste vadele din pricina nepăzirii legilor; fiindcă împrumutările de bani au ajuns a fi nesigure, deşi ar fi legalizate de judecătorii şi închezăşuite pe amaneturi; şi, în sfârşit, fiindcă asemenea neorânduieli sunt menite a dărâma negoţul ţării, Obştea cere: „Păzirea cu sfinţenie a legilor pe care se reazemă creditul public, şi aceasta în privirea tuturor, fără osebire, pentru siguranţa relaţiilor comerciale“.
17. Tot spre înlesnirea negoţului, Obştea cere: „Înformarea unui tribunal de comerţ în Iaşi şi tălmăcirea în limba naţională a codului de comerţ francez ce este primit de Reglement“.
18. Fiindcă Mihail Sturza, nemulţumindu-se de toate mijloacele legiuite şi nelegiuite ce întrebuinţează spre mărirea averilor sale, a pus mâna şi pe o parte însemnătoare din banii ţării, intrigând prin obştească adunare ca să i se hotărască şi banii Rezervei, sumă de mai mult de un milion, afară de lista civilă şi de banii poşlinei; şi fiindcă Rezerva în oricare ţară este hotărâtă pentru îmbunătăţiri obşteşti, iar nu pentru îmbogăţiri particulare, Obştea cere ca: „Banii de rezervă să fie întrebuinţaţi în formarea unei bănci de scomt pentru înlesnirea negoţului ţării“.
19. Fiindcă până acum hrana Obştii de prin târguri a fost speculată de oamenii ocârmuirii, de ispravnici şi de agi, care, având puterea în mâinile lor, au fost volnici de-a face tot soiul de abuzuri, spre câştigul lor particular; şi fiindcă prin îngăduirea acelor neorânduieli din partea ocârmuirii, locuitorii târgurilor au fost totdeauna nedreptăţiţi Obştea, spre a opri asemenea abuzuri, cere ca: „Hrana Obştii de prin târguri să fie sub cea mai de aproape îngrijire a guvernului, pentru de a nu se mai face un mijloc de îmbogăţire particulară“.
20. Fiindcă poliţia este în cea mai mare neorânduială, încât comisarii au ajuns a fi tiranii claselor de jos: şi fiindcă soarta arestaţilor, supusă vroinţelor acelor comisari, înfiorează omenirea, Obştea cere: „Aşezarea poliţiei pe principii omeneşti în privinţa nenorociţilor arestaţi“.
21. Fiindcă guvernul, călcând legile, a îndrăznit a pedepsi fără a-i judeca pe toţi câţi s-au cercat a manifesta în public dorinţele lor de îmbunătăţiri obşteşti; şi fiindcă a îndrăznit a se arăta atât de arbitrar în actele sale, până şi de a ridica drepturile politice ale unor din boieri, precum se dovedeşte prin publicarea în Buletin a ridicării drepturilor politice ale hatmanului Alecu Aslan şi ale dlui Moldovanu, Obştea cere: „Liberarea tuturor arestaţilor civili şi militari în pricini politiceşti şi reîntoarcerea drepturilor politice acelora căror li s-au ridicat nedrept pentru asemenea pricini“.
22. Fiindcă s-au văzut multe pilde de scoatere din slujbă a amploiaţilor vrednici şi cinstiţi, care nu au vroit a fi instrumente oarbe ale nedreptăţilor ocârmuirii — precum se dovedeşte prin depărtarea din postul de prezident a domnului Panu (pentru că acesta a ales deputat pe dl Lascar Rosetti); precum se dovedeşte prin o mulţime de alte pilde cunoscute de toţi; şi fiindcă aseminea nelegiuri sunt menite a stinge simţirile de cinste din inimile amploiaţilor care se ţin cu slujba, Obştea cere: „Nestrămutarea din posturi a amploiaţilor vrednici şi cinstiţi şi înaintarea lor în posturi mai înalte potrivit meritelor şi cuprinsului Reglementului“. Totodată spre a pune pe amploiaţi în stare de a nu fi siliţi să primească mită de la împricinaţi, Obştea cere: „Sporirea lefurilor amploiaţilor pentru de a le înlesni mijloace de vieţuire cinstită şi neatârnată“.
23. Asemenea, spre contenirea abuzurilor ce s-au introdus în administraţie, Obştea cere: „Ca toţi amploiaţii să fie răspunzători pentru faptele lor în lucrările slujbelor ce le vor fi încredinţate“.
24. Fiindcă, din lipsa unei bănci naţionale, toată înlesnirea bănească a negoţului se află în mâinile zarafilor jidovi care speculează cu camete nelegiuite, Obştea, spre a dărâma acel sistem de tâlhării ce domneşte în toată ţara sub ochii ocârmuirii, cere: „Înfiinţarea unei banci naţionale pe cel mai sigur temei“.
25. Fiindcă Codica criminală şi Procedura cer o reformă radicală şi fiindcă sistemul pedepsitor, adică starea ticăloasă a închisorilor, lipsa de hrană îndestulătoare pentru arestaţi, bătăile de biciul călăului pe uliţe şi celelalte sunt acte ce degradează omenirea în veacul acest de civilizaţie, Obştea cere: „Grabnice reforme de îmbunătăţiri în Codica criminală, în Procedură şi în Sistemul pedepsitor“.
26. Fiindcă banii pensiilor, în contra cuprinsului Reglementului, s-au împărţit nedrept şi pe hatâruri şi fiindcă multe persoane înavuţite primesc pensii mari, iar nevoiaşii, care prin slujbele lor au câştigat dreptul de ajutor, sunt nedreptăţiţi precum se dovedeşte prin pensiile de zece lei pe lună ce sunt hotărâte pentru unii din soldaţii răniţi în deosebite întâmplări, unde s-au purtat cu vitejie; precum se dovedeşte prin o mulţime de alte pilde, Obştea cere: „Împărţirea dreaptă a banilor pensiilor şi îndreptarea abuzurilor ce s-au introdus în împărţirea acelor bani“.
27. Fiindcă, după cuprinsul Reglementului, ofisurile domneşti nu pot avea putere pravilicească pân-a nu fi supuse cercetării obşteştii Adunări şi fiindcă Mihail Sturza de mai mulţi ani sloboade necontenit ofisuri şi le pune în lucrare, ca şi când Moldova nu ar fi o ţară constituţională, ci o monarhie absolută Obştea, dorind contenirea de asemene călcări în drepturile Patriei sale, cere ca: „Ofisurile slobozite până acum de ocârmuire în ramurile judecătoresc şi administrativ să se supuie voturilor obşteştii Adunări, şi pe viitor să se contenească de a se slobozi asemenea ofisuri fără de a fi cercetate de Adunare“.
28. Fiindcă sfânta Dreptate trebuie să domnească la lumina soarelui şi, în urmare, fiindcă lucrările judecătoreşti trebuie să nu se facă în taină, Obştea cere ca: „Seanţele tribunalelor să fie publice“.
29. Fiindcă după Reglement toţi românii au dreptul de a fi faţă la lucrările obşteştii Adunări, lucrări ce privesc însăşi soarta lor, şi fiindcă stăpânirea a cercat în mai multe rânduri a opri publicului intrarea în sala Camerei, Obştea cere ca: „Seanţele obşteştii Adunări să fie publice“. Totodată, potrivit Reglementului, cere ca: „Ţinerea bunei orânduieli în sânul Camerei să atârne de aceasta însăşi, iar nu de vornicia de aprozi“.
30. Fiindcă obşteasca Adunare este reprezentaţia naţiei şi are de sfântă îndatorire întemeierea fericirilor Patriei şi sprijinirea drepturilor fiecărui român, Obştea cere ca: „Tot pământeanul să aibă dreptul de a adresa jalbă obşteştii Adunări“ (spre a putea găsi ocrotire împotriva nedreptăţilor ce ar pătimi din partea stăpânirii).
31. Fiindcă prin împărţire de posturi, de ranguri şi de răsplătiri băneşti la deputaţi, domnul are mijloace de a-şi forma o majoritate favoritoare intereselor sale şi vătămătoare intereselor ţării, precum se poate dovedi prin actele Camerelor trecute care, fără nici un drept, au hărăzit lui Mihail Sturza banii poşlinei şi ai rezervei, şi care, mărindu-i lista civilă, i-au mai încuviinţat încă a lua din Visterie suma de aproape de 40.000 galbeni, sub cuvânt de chirie de palat, Obştea, spre a pune stavilă corumperii deputaţilor, cere ca: „Deputaţii să nu poată fi în slujbă şi să nu poată primi nici ranguri, nici răsplătire bănească în vremea deputăţiei lor“.
32. Fiindcă chipurile întrebuinţate de ocârmuire în alegerea deputaţilor obşteştii Adunări de acum au fost cu totul ilegale şi împrotiva glăsuirii Reglementului, adică: fiindcă Mihail Sturza a trimis în ţinuturi pe dl visternic şi pe dl postelnic ca să înfluenţeze voturile alegătorilor prin împărţire de bani, de posturi şi de decreturi; şi fiindcă afară de aceste mijloace de corumpere a mai întrebuinţat încă şi îngrozirea, trimiţând la Bacău pe dl aga din Iaşi cu arnăuţi şi pompieri înarmaţi, ca să fie faţă la alegere; şi fiindcă fără nici o dreptate Mihail Sturza a depărtat din sânul Camerei pe dl Lascar Rosetti, deputatul Huşului, şi a numit de la sine pe altul în loc; şi fiindcă o asemene Adunare alcătuită prin chipuri arbitrare şi nelegiuite nu insuflă nici o încredere ţării, Obştea cere: „Desfiinţarea acestei Camere (ce nu poate exista, după Reglement fiind ilegală) şi înjghebarea unei noi Adunări, fară nici o înrâurire asupra alegătorilor din partea guvernului, pentru ca aceasta să fie adevărata reprezentaţie a naţiei şi adevărata închezăşuire a fericirii Patriei“.
33. Fiindcă până acum articolul 57 din Reglement a fost nebăgat în seamă, Obştea cere ca: „În puterea acelui articol, Camera să aibă dreptul de-a face domnului punere înainte a tot felul de lucru privitor la folosul obştesc“.
34. Fiindcă Mihail Sturza, urmând sistemului său de dărâmare a naţiei, a căutat a opri dezvoltarea inteligenţei, spre a ţinea pe popor în întunecime; şi fiindcă de când s-a suit pe tron, el a înăduşit orice încercare de propăşire prin înfiinţarea unei cenzuri aspre şi despotice (de care nici se pomeneşte în Reglement) şi prin închiderea arbitrară a celor mai bune foi publice, precum Alăuta românească, Dacia literară şi Propăsirea8, Obştea, dorind luminarea poporului şi înflorirea literaturii româneşti, cere: „Ridicarea cenzurii în privirea tuturor trebilor şi a intereselor din lăuntrul tării“. Şi aceasta pentru ca pe viitor toate actele ce s-ar face împotriva legilor să fie supuse publicităţii, iar nu să rămână ascunse şi necenzurate de Obşte.
35. Fiindcă înarmarea arnăuţilor de către stăpânire a arătat vederat ţării întregi care sunt simţirile adevărate ale părintelui Moldovei, Mihail Sturza, pentru obşte şi fiindcă semeţia unei asemenea măsuri duşmăneşti a îngrijit pe toţi locuitorii atât pentru vremea de faţă, cât şi pentru viitor, Obştea, spre a se pune în stare de apărare a averilor şi a vieţii, cere: „Înformarea grabnică a unei garde cetăţene prin toate târgurile tării, alcătuită atât de români, cât şi de străini proprietari“.
Acestea sunt, fraţilor, cererile Obştii pentru folosul şi siguranţa Patriei; judecaţi acum, în cuget curat, care a fost duşmanul vostru? Obştea, ce le-a propus domnului, sau Mihail Sturza, care nu a vroit să le încuviinţeze?
După săvârşirea redacţiei acestor articole, lucrate în grabă, pentru că stăpânirea ameninţa adunările Obştii, s-a făcut citirea lor în faţa unui mare număr de boieri însemnaţi, de neguţători şi de străini adunaţi în sala logofătului Costache Sturza şi încuviinţându-se ele de către toţi, cu toţii au cerut să adauge iscăliturile lor la iscăliturile mădulărilor comitetului. Peste 800 de nume s-au subscris pân-în seară şi au întărit valoarea acelei lucrări. Însuşi preasfinţia-sa mitropolitul Moldovei a consfinţit prin a sa iscălitură dreptele cereri ale Obştii.
A doua zi, comitetul a împărtăşit ministrului copie de articolele pomenite, pentru ca să o arate domnului, nădăjduind că domnul s-ar ţinea de făgăduinţa ce dase de a împlini dorinţele poporului.
Însă Mihail Sturza, care acum îşi pregătise puterile armate bizuindu-se în oarecare notă a Rusiei atingătoare de Principatele Dunării, îşi azvârle deodată masca de părinte al Patriei şi deodată s-arată în toată furia sa. Ura lui asupra bunilor patrioţi, aţâţată prin reclamaţiile drepte ale naţiei, se trezeşte mai înveninată decât oricând! Stăpânit de interesul său particular, temându-se de a pierde mijloacele sale de îmbogăţire prin încuviinţarea acelor 35 de puncturi, şi mai cu seamă îngrozindu-se la ideea de a fi silit prin o nouă Cameră să deie socoteală de toţi banii ţării în vreme de 14 ani, Mihail Sturza se face surd la plângerile Patriei sale, dispreţuieşte cererile ei şi porunceşte fiilor săi, beizadelile Dimitrie şi Grigore, să pornească miliţia asupra Obştii, oriunde ar găsi-o adunată! Părintele Patriei, făr-a se îngriji de ideea războaielor civile, porunceşte uciderea între fraţi de acelaşi sânge, de acelaşi nume, de aceeaşi lege!
Odată cu această poruncă, el fuge de la palat, se închide în cazarmă, şi acolo, aţâţând soldaţii prin băuturi îmbătătoare şi prin răstălmăcirea punctului glăsuitor despre garda cetăţeană; făcându-i să creadă că Obştea vroieşte să desfiinţeze miliţia prin formarea acelei gărzi; înşelându-i cu tot soiul de clevetiri împrotiva acelor ce vroiau binele lor, îi repede asupră-le ca asupra unei bande de hoţi răzvrătitori.
Şase sute de soldaţi, întovărăşiţi de pompieri cu topoare, de arnăuţi înarmaţi şi de un tun, se pornesc sub comanda beizadelelor, merg de calcă casa logofăt. Costache Sturza şi, negăsind acolo decât pe stăpânii casei, se înaintează spre locuinţa dlui Aleco Mavrocordat.
În vremea aceasta, un mic număr de persoane, adunate la dl Mavrocordat, aşteptau răspunsul ocârmuirii, făr-a avea nici un prepus de măsurile ce se pregăteau la cazarmă; când deodată câţiva mădulări ai comitetului, întorcându-se de la dl ministru, le spun că vodă nu vroieşte a încuviinţa unele din cele mai drepte cereri ale Obştii. Totodată soseşte vuietul că miliţia s-a înarmat şi s-a pornit din cazarmă!
La aflarea acestor veşti o indignare grozavă pătrunde pe toţi. Toţi într-un glas strigă: „La arme, fraţilor! vodă ne-a înşelat! Vodă vrea să ne omoare! La arme, la arme, să ne apărăm viaţa!“ Dar pân-a nu apuca încă de a se pune în stare de apărare, miliţia soseşte şi, urmând poruncilor lui beizade Grigore, se aruncă asupra tinerilor neînarmaţi ce găseşte în casa lui Mavrocordat şi, măcar ca aceştia strigă la soldaţi: „Fraţilor! noi vrem binele vostru! noi suntem fraţii voştri!“, soldaţii turbaţi îi lovesc cu straturile şi cu baionetele puştilor, rănesc vreo câţiva din ei, îi leagă ca pe nişte hoţi şi îi duc la cazarmă, după ce au sfărâmat toate mobilele din casă!
După această izbândă în care şefii miliţiei au câştigat hula lumii prin cruzimea poruncilor lor, oamenii poliţiei, comenduiţi de aga, şi soldaţii cu arnăuţii, comenduiţi de beizade Grigore încep a se abate ca cete de hoţi pe la birturi şi pe la casele boierilor, strică uşile, sfarmă mobilele, pradă lucrurile şi leagă pe toţi câţi găsesc înlăuntru. Târgul întreg este luat în asalt de bande de slujitori beţi şi de arnăuţi aprinşi de dorul prădăciunii.
Casa cneazului Gheorghe Cantacuzino este călcată noaptea, deşi stăpânul casei este sudit rusesc. Armele cneazului, ceasornice de preţ şi alte, tot ce se găseşte sub mâinile arnăuţilor este prădat. — Casa Rosetteştilor este călcată şi tuspatru fraţii arestaţi şi închişi la cazarmă. Casele lui Neculai Docan, a logofăt. Lupu Balş, a lui Harnav şi alte multe sunt călcate fără sfială; şi într-o singură noapte peste 200 de oameni sunt prinşi, legaţi şi aruncaţi în închisori. Iar 13 din tinerii cei mai însemnaţi din Moldova sunt legaţi în căruţe de poştă şi duşi la Galaţi, făr-a li se da nici apă măcar într-un drum de 14 poşte, făr-a li se da nici mantale de coperit, spre a fi feriţi de răceala nopţii! De la cazarma din Galaţi ei sunt transportaţi la cetatea Măcin de pe malul drept al Dunării, fără să fi fost nici judecaţi, nici osândiţi de vreun tribunal după pravilele ţării. — Cât pentru ceilalţi nenorociţi de prin temniţele Iaşului, numai ei şi Mihail Sturza, şi Dumnezeu ştiu ce necazuri au pătimit, ce pedepse au suferit şi suferă încă poate, pentru că au manifestat nobila dorinţă de îmbunătăţiri în Patria lor!
Iată, fraţilor! rezultatul făgăduinţelor lui Mihail Sturza! înşelăciuni, nelegiuiri, călcări de case, prădăciuni, risipiri, schingiuiri, închideri prin temniţe, bătăi cu bicele prin închisori, exiluri, călcări de drepturi ale tuturor, dispreţuirea legilor ţării, osânde fără judecată pravilicească, pedepse barbare împrotiva tuturor aşezămintelor ţării noastre!
Şi încă nu-i tot! Mihail Sturza, nemulţumindu-se cu toate jertfele ce au picat de mâinile sale şi vroind a se dezbăra odată pentru totdeauna de tinerimea ţării, de acea bandă de răzvrătitori ce avea curaj a protesta împotriva nelegiuirilor ocârmuirii, Mihail Sturza, zic, vroind a secera cu o singură lovitură toată nădejdea Patriei, face liste de proscripţii şi le trimite pe la ţinuturi cu porunci aspre de prigonire asupra celor cuprinşi în ele; închide graniţele pentru ca nimeni să nu poată scăpa de zbirii lui, nici să poată intra în ţara lor tinerii ce se întorceau din străinătate; făgăduieşte preţuri mari pentru capetele unora din fraţii noştri, anume: Costache Moruzi, V. Ghica şi alţii şi totodată, profitând de groaza obştească şi întrebuinţând toate mijloacele de corumpere şi de ameninţare, adună prin ţară iscălituri de mulţumire pentru părinteasca lui oblăduire!
Iată, fraţilor, faptele cu care domnul Moldovei s-a făcut răspunzător către Omenire şi către Dumnezeu. Acestea sunt petele neşterse cu care el s-a acoperit în ochii lumii de faţă, şi ai viitorimii!
Acum Mihail Sturza triumfează, căci a ajuns la scopul său! Tinerimea, nădejdea ţării, este proscrisă! Patrioţii cei mai vrednici sunt depărtaţi de la sânul Patriei, încât cei dintre dânşii care sunt încă pe loc au rămas fără ajutor şi fără putere! Acum domnul Moldovei triumfează, căci Moldova poartă doliul copiilor săi!
Fraţilor români din toată România!
Voi, locuitorilor săteni din Moldova, ale căror drepturi au fost dispreţuite de acel ce se numeşte Părintele Vostru;
Voi, neguţătorilor, care aţi fost jigniţi în interesele voastre prin pusteirea capitalei;
Voi, boierilor, care aţi câştigat cinstirea lumii întregi, sprijinind drepturile poporului;
Voi toţi care vă jeliţi fraţii, părinţii, rudele şi copiii depărtaţi de la sânurile voastre prin tirania ocârmuirii;
Veniţi să unim cu toţii glasurile noastre şi să protestăm împotriva lui Mihail Sturza! Să protestăm în numele fraţilor noştri, care au fost şi sunt încă pedepsiţi prin închisori şi exiluri, fără de a fi fost judecaţi! — în numele Patriei noastre ce este în agonie! — în numele Omenirii batjocorite! în numele lui Dumnezeu care ne priveşte!
Veniţi să unim cu toţii glasurile noastre şi să le înălţăm la ceruri, pentru ca să se coboare în Patria noastră Sfânta Dreptate, ce judecă pe cei răi şi îi supune la pedepse înfricoşate spre a-i face pilde de îngrozire omenirii în toate veacurile!
VASILE ALECSANDRI
(Mădular al comitetului ales de Obşte pentru redacţia cererilor sale.)
Mai – 1848
Tot Vasile Alecsandri va fi cel care va redacta textul pentru “Hora Unirii”, imn ce se va cânta la 24 ianuarie 1859 când domnitorul Alexandru Ioan Cuza înfăptuia Mica Unire-Unirea Celor Două Principate Române: Moldova și Țara Românească.
“Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!
Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!
Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură şi de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!”
1857
surse pentru documentarea articolului: Enciclopedia Scriitori Români
