Un mărțișor în timp de pandemie.
Așa dar timpul s-a restrâns, s-a subțiat. Oamenii de știință semnalează accelerarea rapidă a rezonanței Shuman, care de la 7,8 Hz începând cu anul 1980 până în zilele noastre a ajuns la 12 Hz, consecința fiind corespondența a celor 24 ore de altă dată actual a 16 ore reale. Reflectând asupra acestei metamorfoze care ne face să nu reușim întotdeauna un raport fructuos cu timpul, supus tot mai mult unei zbuciumate frenezii am ajuns la concluzia că ar trebui să ne concentrăm atenția asupra dimensiunii spațiale. Iată un generic pentru un salon literar: Cum reușim să ne trăim spațiul: propria casă, cartier, oraș, țara gazdă, țara de origine, Europa post Brexit, toate acestea fiind supuse pericolului unei pandemii. “Lumea trebuie sa se pregateasca pentru pandemii cu aceeași seriozitate cu care ne pregatim pentru razboi.” spunea Bill Gates. Noi basarabenii în pofida faptului că am avea pe teritoriul nostru cel mai mare depozit de armament din Europa rămânem cu modestele noastre arme verbale în mare parte echivalente metaforelor vieriene a sabiilor din foi de porumb, iar măliga, proverbialul nostru exploziv ineficent, poate fi un prilej de o vorbă bună, o ocazie în plus pentru a fortifica memoria afectivă a Europei, proaspăt expusă șocului destrămării. Cam acestea au fost gândurile care au precedat cea de-a două ediție cu rubrica “Lo scannetiello” (“Scăunelul”), capitolul din cartea Via Calabritto 1 a scriitorului napoletan Salvatore Casolaro. Scăunelul din barul familiei sale pe care scriitorul îl numește mașina timpului, obiectul cel mai prețios pe care îl deține, cel care păstrează căldura prieteniei incondiționate. Ca și la prima prezentare a cărții am invitat prietenii și colegii noștri să vină cu arsenalul lor de mărturii a memoriei afective. Până la urmă am reușit să ne îmbogățim cu parfumul cărților noi și vechi a scriitoarei Roxana Lazăr, cu povestirea emoționantă despre debutul literar al scriitoarei Lidia Popa, care ne-a citit din versurile sale și a poeților îndrăgiți, oferindu-ne imaginea lui Raffaelo Sanzio Madonna della Seggiola, cu lecturile din Vasile Alecsandri a Lăcrimioarei Maricica Niță, care ne-a dăruit primul său volum de poezii, o vie și emoționantă mărturie a exodului românesc. Alina Monica Turlea a vorbit despre fenomenul contaminărilor lingvistice ca o sursă continuă de îmbogățire a limbii române. Emoționanta povestire a pictorului Viorica Petroff Cuciurean, despre satul său în care s-a născut Vasile Alecsandri ne-a făcut să ne reamintim de corespondența între poetul român și contele Cavour, care își exprima admirația față de națiunea română proaspăt unită în 1859 și convingerea că italienii vor reuși să le urmeze exemplul. La rândul său familia Petroff a îmbogățit biblioteca As. Dacia cu două volume bilingve Vise, artă și împlinri de Viorica Petroff și Fantasmagorii pentru tine de Cristian Nicolae Petroff. Scriitorul italian Armando Santarelli a vorbit despre importanța consolidării spiritului de comunitate, pentru a contrasta tendința de a transforma umanitatea în marfă care consumă marfă, despre importanța unei clase politice de calitate, inclusiv o reprezentanță demnă a Italiei în cadrul Uniunii Europene, aducând vestea îmbucurătoare despre invitația la târgul de cărți de la Torino a noului său volum dedicat exodului românesc Storia di Mirela. Alexandra Dell’Alba a povestit despre experiența activității de voluntariat în cadrul școlilor din nordul Romei și importanța carității intelectuale. Carla Castellano, fostă învățătoare de matematică, voluntară la serviciul extrașcolar a povestit despre cele trei cafele suspendate de la ultima întâlnire a premierului Conte cu președintele Macron la Napoli. Mi-am pus întrebarea dacă afirmația marelui gânditor italian Benedetto Croce despre germinarea unei noi națiuni (cea europeană), mai este valabilă în perioada post Brexit. Poate oare un virus, cât de pandemic nu ar fi să fie un catalizator, să devină anume el unificatorul națiunilor. Oare chiar nu avem alte motive pentru a ne consolida rândurile? Dacă în rezultatele cercetărilor științifice se pot individua antidoții pentru cele 4 tipuri de coronaviruși aproape că nu există un remediu împotriva pandemiei corupției, ineficienții, superficialității și setei de putere, care au infectat politica la nivel global. Dar așa cum ne spune titlul cărții Daphfnei Caruana Galizia trebuie să spunem adevărul și dacă vocea ne tremură, să nu uităm că jurnalista malteză a plătit cu viața libertatea de a spune adevărul, să nu uităm că în România mor pădurarii pentru a apăra până la urmă tot plămânii Europei, să nu uităm că la moment lucrătorii medicali riscă cu viața la locul de muncă. Pentru ei, europenii epocii post Brexit un gând de recunoștință la început de primăvară pe care ni-l dorim plin de speranță și lumină.
