Trup plămădit din lutul timpului

Trup plămădit din lutul timpului

Trup hâd cu suflet de fecioară,
te-au plămădit din lutul timpului,
lacrimile cerului modelat-au formele tale
iar dogoarea soarelui săpata-ți riduri adânci
pe fața ta cea fără de prihană.

Abandonată de Făuritorul tău
înfăptuirea nașterii tale în van fu
rătăcitoare ești pe cărările vieții fără de odihnă
în căutarea veșniciei întru pomenirea ta
și întoarcerea la izvorul creației.

Din pământ te-ai născut spre bucuria Lui
Cel ce a uitat să cheme ursitoarele
lipsindu-te de bucuriile soartei
obligându-te a te mulțumi cu puținul
și mierea din pocalul zeilor risipind.

Hârșînd talpa piciorului prin praful cosmic
degeaba te căznești ghimpii a scoate
însângerată trecere , tu nălucă
așează capul pe perina de fân uscat
abandonându-te resemnată pământului.


© Lăcrămioara Maricica Niță, 9 iulie 2020