Senzorială
Simt căldura soarelui
rănindu-mi pleoapa
în încercarea sa
de a-și potoli setea cu roua ochilor.
Ascult lipăitul secundelor,
copii năstrușnici ai domnului Timp,
în goana lor nestingherită
prin coridoarele cosmice.
Aud rostogolirea gândurilor,
jucători la ruleta rusească,
zaruri aruncate cu nonșalanță
pe masa de joc a vieții.
Îmi apropii urechea
de reavănul pământului
geamătul ierbii
îmi mângâie timpanul,
își susură durerea facerii,
mânjindu-mi auzul
cu verdele său crud.
Mă îmbată dorința,
sorbind cu setea țărânei arse de soare
călcată fără milă de talpa piciorului
golesc pocalul furat zeilor
și mă procalm regina
unica posesoare de drept
a pantofului de cristal.
