Nimic nu se mai măsoară nici măcar timpul, de Elena Agapi

Nimic nu se mai măsoară nici măcar timpul

Ne serveau aripi să putem ajunge
pe dâmbul casei
călcam firul lacrimii
fără să-i mulțumesc lui Dumnezeu
măcar pentru gura de aer
doar gerul era alb
în rest negru opac
nici verdele nu părea altfel
decât privind prin ochiurile celor adormiți
fără vămi plătite
căutări hibride spre luna plină
alergări inerte spre abis
un sunet aproape râset
invocări divine
într-o predeterminată colecție de noapte
era închidere sferică
spre dimineață
lumina cerului ca o fundă
încetinind limbile ceasului
era.

Din volumul “Contraste între două lumi”, apărut la Editura Pim, 2019