Iubește-mă cum iubești pâinea
Iubește-mă în toamna vieții
Cum făceai în primăvară
Când îmboboceau viorelele
Și înfloreau de ghiocei poenile.
Așternuturi de iarbă
Deasupra pământului reavăn
Când ascultam privighetorile
Ciripind în stejari.
Iubește-mă și încălzește-mi
Inima sfărâmată,
În mii de steluțe de nea,
Înghețată de frig.
Acoperă-mă cu mantoul alb
În timp ce grâul adâncește rădăcinile
În hlamida pământului
Și se transformă în boabe hrănitoare aurii.
Iubește-mă cum iubești pâinea.
Amami come ami il pane
Amami nell’autunno della vita
Come facevi in primavera
Quando sbocciavano le viole
E fiorivano i bucaneve nel prato
Lenzuola d’erba
Riapparevano sopra la terra
Quando ascoltavamo gli usignoli
Brancolando tra le querce.
Amami e scaldami
Il cuore spezzato
In migliaia di stelline di neve
Congelato dal freddo.
Coprimi con il mantello bianco
Mentre il grano sprofonda le radici
Nel clamore della terra
E si trasforma in grani nutrienti dorati.
Amami come ami il pane.
