Îndemn, de George Lupașcu

Îndemn
versuri George Lupașcu

Vreau să dau glas tăcerilor de piatră,
Închise-n temeri și în suferinți;
S-aprind iar focu-înăbușit în vatră
Și candela-n biserici, pe la sfinți.

Popor al meu, rătăcitor prin lume,
Înalță fruntea, ce-ai plecat mereu!
Trăiește drept! Cinstește-ți al tău nume!
Și să te aibă-n pază Dumnezeu!

Nu te-njosi, ca să culegi arginții
Vânzării lui Iisus între iudei;
Cinstindu-ți astăzi neamul și părinții,
Vei fi cinstit cândva, la fel ca ei.

Clădește-acum prezentul…viitorul!
Sfințind prin muncă brazda de pământ,
Croiește-ți azi, către lumină zborul!
Nu te lăsa purtat, ca frunza-n vânt!

Nu crede că-i deajuns când îți e bine,
Iar țara-i scoasă zilnic la mezat;
Când nu-ți mai sunt strămoșii lângă tine,
Ești ca un fruct stingher, pe-un ram uscat.

Întoarce-ți fața către răsăritul,
Care-a rămas…același răsărit
Și lasă-i, să trăiască asfințitul,
Pe cei care-s născuți… la asfințit.

Nu jindui averi nemăsurate,
Ajungă-ți ceea ce Dumnezeu ți-a dat!
Căci, fericirea-i mai presus de toate;
Sunt mulți nefericiți…într-un palat.

Ascultă plânsul mamelor rămase,
Pe prispa casei, lăcrimând de dor
Și nu uita că porți, la tine-n oase
Ca pe-o ștafetă-n timp…amprenta lor.

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=3351919354883093&id=100001951836009