Uneori, aud oameni întrebându-mă „De ce citesc?”. Sunt oameni ce nu înțeleg fascinația provocată de o carte. Când mă gândesc la citit, îmi vine în minte imaginea unui călător care se plimbă printre idei, printre emoții și îmi amintesc de serile întotdeauna prea scurte în care, cu pisica mea odihnindu-se lipită de pieptul meu, mă plimb printre teoriile și poveștile de viață din volumele ce urmează a fi terminate. Cărțile pe care le citesc devin parte din mine, mă rotunjesc, îmi dau puteri nebănuite. Prin ele sunt în mai multe locuri și vremuri în același timp. Lectura este pentru cititor ca dragostea pentru îndrăgostit, e o formă grozav de interesantă de a depăși realitatea, de a-ți ocupa inteligent timpul. Știu că la început poate părea plictisitor, lipsit de sens, dificil de digerat și că nimeni nu ar putea să te convingă de faptul că e fain & cool & la modă. Nimeni în afara unei cărți bune care te așteaptă chiar lângă tine, deși nu întotdeauna o vezi. Odată deschisă, vei fi cuprins de un virus mai puternic decât cel al microbistului care urmărește meciurile echipei favorite.
Acum cred că este momentul propice să descoperim/să redescoperim cărțile. Cine nu se bucură de vacanță? Nu există, cu siguranță, niciun elev care să regrete aceste zile libere. Doar că ele nu reprezintă o vacanță: nu putem călători, nu putem ieși oricând, nu ne putem întâlni cu oricine. Ni se cere să fim responsabili și trebuie să o facem. Bucuria mea e legată de închiderea școlii, pentru că am timp mai mult ca niciodată să citesc. Toate îngrijorările dispar, panica e înlocuită de plăcere, de curiozitate. Nu există niciun risc. A fi contaminat de virusul lecturii – singura stare care dă dependență, care provoacă plăcere și nu îți pune viața în pericol. Dimpotrivă, ți-o multiplică. Este sănătos să citești. „Boala” aceasta transformată într-o pandemie ar crea un suflu nou. „Boala” aceasta a cititului compensează tot ceea ce nu ne oferă realitatea. Probabil că nu voi ajunge să duc dorul școlii, dacă l-am avut vreodată (), fie și numai pentru că în astfel de situații oamenii s-au întors întotdeauna către lucrurile sigure. Și singurul lucru sigur (de la istorisirile Șeherezadei încoace, trecând prin Decameronul și oprindu-te la ceea ce facem noi astăzi) este POVESTEA. Poate nu întâmplător, în Italia, cele mai citite cărți zilele astea sunt Ciuma lui Camus și Eseu despre orbire a lui Jose Saramago, așa cum am auzit la radio. Când va începe școala, probabil voi simți nevoia să recitesc De veghe-n lanul de secară… Până atunci, vă îndemn să vă alegeți cărțile cu la fel de multă atenție cum vă alegeți prietenii.
Horia-David Munteanu
Colegiul Național Iași
Laureat al Concursului Tinere condeie
