Camelia Morda Baciu sau
Cum să îți pui sufletul pe tavă
de ©️ Lidia Popa
Vulgaritatea expresivă a unor texte ce nasc în momentele de deviație spirituală, euforie alcoolică, este un exemplu de studiu lingvistic ce face obiectul studiilor literare. Faptul că cercetarea critică literară descoperă în arhiva secretă a unui scriitor manuscrise ce demonstrează o interioritate alfel, necizelată a transpunerii unor momente de nervozism sau ebrietate spirituală nu înseamnă că acestea pot fi și modele de inspirație pentru literatura actuală.
Pentru a descrie trivialul din viața de zi cu zi sunt metode expresive, metafore ce fac din scriitor un obiect/subiect de studiu cu trimitere la dicționarele explicative ale limbii, ori referitoare la opere de artă monumentală, vizivă, pictorică, muzicală, ce aparțin culturii universale. Clasicii ori scrierile religioase pot fi punctul de referință pentru a nu deveni tu însuți trivial. Și clasicii au greșit din punct de vedere intelectualist, dar pot spune că exemplul lor avea un mod de expresie desuet, compatibil timpului în care respectiva artă se năștea. Scriitorii contemporani au avantajul de a ajunge la informații mult mai ușor. Majoritatea au studii lingvistice, nu toți. Însă , nu toți dintre cei care au studii lingvistice sunt docți, din păcate. Limbajul metaforic scriitorii, cu studii lingvistice sau fără, îl stăpânesc în funcție de experiența literară ce implică lectură, studiu, timp.
Personal, bunul simț și respectul față de cititor mă îndeamnă să nu folosesc expresii vulgare. Cei șapte ani de acasă vor fi mereu ghidul meu. Am citit multe texte convingătoare din care am învățat că putem să descriem viața, negativul și altfel. Dar asta se numește grad de cultură și este zestrea acelora ce acceptă frumosul, utilul, stilul, educația.
Camelia Morda Baciu este un exemplu de scriere de proveniență din înțelepciunea ardelenească, fie în roman, povestiri sau în poezie. O întoarcere în timp spre o lume uitată de noi cei ce ne zbatem în vâltoarea Orașului Etern, o mângâiere sufletească de bun simț tipic românesc.
Nu este o nălucire a imaginației doar un soi de romanticism într-o viziune demnă de luat în seamă ce poate fi perfecționată, în ceea ce privește debutul poetic.
Despre narațiune pot spune că:
Indecența face parte din viață. Să o descrii cu filosofie este harul celor puțini care vor rămâne. Un jurnalist relatează un fapt de senzație conform realității. Fabulare realitatea este un suicidiu garantat pentru jurnalismul profesional.
Un scriitor este un modelator de emoții, un povestitor cu tâlc cum ar spune Ion Creangă ori Mihail Sadoveanu, un indicator de drum cu responsabilitatea unui arhitect de zidire în viață și dincolo de moarte, uneori este un filosof, rar câte unul rămâne în memoria literaturii.
Să scrii cu responsabilitatea unui educator de noi generații, acelea ce ne vor mai citi nu poate rămâne doar un ideal. Am rămas uneori fără cuvinte pentru indecența promovată la rang de narațiune ori poezie.
Din păcate este real.
Pretindem că generația de astăzi nu este educată. Dacă, încă mai avem conștiință să ne întrebăm: noi ce am făcut pozitiv pentru decența literaturii române?
Din două contraste aleg să promovez frumosul, decența în formă de artă sau scriere pentru că mai cred încă în acele idealuri din străbuni ce făceau apel la bunul simț și ironie în ceea ce privește poezia și literatura contemporană.
Camelia Morda Baciu este unul din scriitorii români contemporani ce nu au uitat cei șapte ani de acasă dar fac un bun uz cu multă ironie și înțelepciune autobiografică chiar atunci când își expune temerile și neputința. Depresia este uneori principalul impuls să dăm curs unui nou început. Timpul și evoluția societății în care trăim o cer, să te vindeci scriind poate fi o soluție, uneori. Citind vom descoperi mai mult despre noi și autoare, și cine știe, totul este posibil, ne vom îmbogăți spiritual.
© ️Lidia Popa
